Transilvania...

chiar si numai acest cuvant aduce cu sine magie si mister. Cuibarit in aceasta frumoasa regiune muntoasa din vestul Romaniei se afla “Castelul Bran”, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania. Este cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula, bozezat astfel în urma cu trei decenii, de catre turisti, în special americani, veniti în cautarea lui Dracula din filmele de groaza realizate dupa romanul lui Bram Stoker.

Aşa cum liliecii dau din aripi prin mucegăitul castel, un capac de coşciug se întredeschide şi o mână albă ca cenuşa iese pipăindu-şi drumul. Capacul aluneca la o parte si o figură cu guler se ridica in lumina palida - Dracula a ieşit la vanatoare!

Vampirii au exaltat imaginaţia multor generaţii de cititori şi spectator; şi cel mai popular “vampir” este temutul Conte Dracula al Transilvaniei. Bineînţeles, aceşti monştri nu există, sunt doar un produs al imaginatiei noastre.

Legenda acestui faimos Dracula a pornit de fapt de la un personaj istoric, un personaj care a fost o figura-cheie pentru secolul al XV-lea in aceasta parte de lume. O varietate de motive au concurat pentru transformarea voievodului Tarii Romanesti in sangerosul vampir de astazi.
Vlad al III-lea, botezat de turci „Vlad Ţepeş”, în cultura populară românească, este privit ca un justiţiar, un împărţitor de dreptate, poate puţin prea aspru, dar niciodată nu este comentată asprimea lui

"Nu negam ca Vlad Tepes a fost un om crud, dar trebuie sa subliniem ca toate faptele si evenimentele care s-au intamplat legat de acest lucru s-au intamplat intr-o perioada cand in tara trebuia pusa ordine, atat in ceea ce-i priveste pe boieri, cat si pe poporul de rand" - Ionel Zanescu, istoric
 “Şi aşa de mult ura răul din ţara sa că dacă săvârşea cineva vreo hoţie sau tâlhărie sau vreo minciună sau nedrepate, acela nu era chip să rămână viu, fie că era boier mare, sau preot ori călugăr”. - cronica slavă.

În iarna lui 1461, Tepes a lansat o provocare chiar falnicului cuceritor al Constantinopolului, sultanul Mahomed al II-lea. Campaniile dunarene, care au tinut pîna la sfîrsitul verii lui 1462, au stîrnit o mare vîlva, ce a adus admiratia întregii Europe pentru tactica si strategia lui Vlad Tepes, ca si pentru faptele sale de vitejie. Ecouri ale acestor bãtãlii au fost consemnate de documentele oficiale ale vremii; dar atât cronicarii rusi, cât si cei germani au pãstrat tãcere asupra lor.